This is the shit

De la tata citire

2012-01-03T23:16:00.003+02:00

Fiule… mulţi tâmpiţi pe lumea asta.

Odată, am avut un comandant care băga vaporul prin toate furtunile. Uite-aşa făcea vaporul iar el doi bani nu dădăea. Avea un hamac, stătea în el şi striga la cei care făceau training pe navă: “Aşa, mă, să simţiţi că sunteţi pe vapor. Cum e, ha?”.

Într-o zi ne-am întâlnit cu o navă, tot românească, care nu mai avea apă în tanc. Noi, pe lângă tanc, aveam şi sistem de distilare. Pe la bază trăgea apă de mare, iar sus fierbea şi vaporii se condensau pe un tub şi se scurgea apa în tanc. Aşa. Şi am legat navele una de alta cu două parâme, una la prova şi una la pupa. Peste câtva timp, i se scoală comandantului să plece. Îl sună pe şeful mecanic şi îi zice: „Băi, au terminat ăia de luat apa? Hai să mergem.” Abia au apucat marinarii să dezlege parâma de la prova că comandantul a dat de manetă să meargă vaporul înainte. Şi s-a auzit trosc, pleosc, ţipete... Parâma de la pupa smulsese tanchetul, a ras balustrada şi a spart câteva hublouri. A ajuns ăsta în port, la Constanţa, îl iau ăştia în primire:

- Ce-ai făcut tâmpitule, de ce n-ai aşteptat să fie parâma dezlegată?

- Dă-i dreacu, pagubele nu sunt mari.

- La VOI nu sunt mari. Pe ceilalţi i-am băgat în şantier pentru reparaţii. Le-aţi făcut pupa vraişte!

Dar stai liniştit, că nu numai pe vapor sunt tâmpiţi. Odată am ajuns la arabi. Comandantul a pus nava să stea în ancoră până îi zic ăia în ce dană să acosteze. Şi primeşte comunicatul să bage nava în dana cutare şi să nu uite să plătească taxele de port care sunt atât. Comandantul ridică receptorul şi îl sună pe ăla din port.

- Am primit comunicatul. Auzi, dar ce pescaj are dana aia?

- Păi... atâta. Scrie în comunicat.

- Eşti dobitoc. Nava are un pescaj cu un metru jumate mai mare. Dacă o bag acolo, rămân cu ea în nisip. Ori îmi dai altă dană, ori îmi plăteşti TU mie taxă să o bag acolo.

Odată, am ajuns în India. Ştii ce mizerie este acolo? Oamenii se nasc în stradă, trăiesc în stradă şi mor în stradă. În fiecare dimineaţă trece o ambulanţă pe strada principală şi ia morţii. După care îi aruncă la groapa cu rechini. Şi-a terminat cu ei.

Acolo e o climă foarte caldă. Şi au două anotimpuri pe an. Unul ploios, în care plouă zilnic, şi unul secetos, când e secetă, pentru că vântul bate dinspre uscat spre ocean. Un indian trăieşte cu foarte puţin. Mănâncă două banane şi un ananas pe zi şi nu are treabă. Şi stă tolănit în stradă. Iar atunci când plouă să îl vezi cum ia săpunul şi face duş în ploaie.

La chinezi m-a apucat criza de rinichi. Aveam piatră. Cheamă comandantul şalupa şi mă trimite la spital. Acolo – lux. Totul foarte curat şi dotat cu ultima tehnologie. Mă ia o asistentă şi mă pune să mă îmbrac într-un halat din pânză care se încheie la spate. Probabil că era cel mai mare halat de acolo, dar mie îmi venea până aici (gest care indică un nivel nu cu mult în josul regiunii pubiene). Doctorul îmi venea până aici. Mă uitam în chelia lui când mă examina.

După care mă ia asistenta de mână şi mă duce în camera mea. Camera era foarte mică şi eram doar eu acolo, pe un pat. După un timp, vine iar şi mă ia de mână şi mă trage după ea pe scări. Am urcat vreo 13 etaje pe scări. Sus, mă aştepta o chinezoaică – mică şi firavă – şi mi-a făcut semn să mă întind pe o masă. După care a început să îmi facă masaj. Băi omule, cât de firavă părea chinezoaica, ştii ce forţă avea în degete? Praf m-a făcut. Când m-am ridicat de pe masă, îmi venea să zbor. M-a luat asistenta iar de mână şi am coborât 13 etaje pe scări. În cameră mai era o măsuţă pe care erau câteva sticle cu apă. Nu am făcut altceva decât să beau apă.

După care mă ia doctorul, îmi face semnul de OK (policele ridicat), şi mă bagă în sala de operaţie. Sala de operaţie era foarte luminoasă. Eu eram pe un scaun special, doctorul în faţa mea şi cu asistentele. În spate – o groază de studenţi. Mi-a băgat un furtun pe uretră şi se uita pe un monitor şi pompa un lichid dintr-o seringă mare. Împingea lichidul şi se vedea pe monitor cum se umple uretra până la rinichi. A făcut aşa de câteva ori ca să cureţe pereţii de nisip şi mâl. După care am făcut şi operaţia la rinichi. Mi-a făcut o injecţie aici (zona lombară) şi nu mai simţeam nimic în jos. După care mi-a dat să înghit o pastilă şi m-a făcut knock-out. M-am trezit în cameră.

Eu pe vapor am fost bucătar şef. Aveam în subordine ajutorul de bucătar, un brutar, ospătarul punte superioară şi ospătarul punte inferioară. Dar când era să mă ajute cu ceva, dispăreau cu toţii. Echipajul era de vreo 60-70 de persoane şi dacă făceam fasole sau spanac, trebuia să mă ajute cineva să le curăţ. Dar pe ei îi durea în cur. Ospătarul punea farfuriile şi tacâmurile pe masă şi se făcea nevăzut. De câteva ori a trebuit să fac pâine, deşi nu era treaba mea, pentru că brutarul era beat în cabină.

Când mă duceam să mă plâng la comandant, îmi umplea un pahar de whisky şi îmi zicea „Lasă, mă, nea Herţa, nu te lua după ei. Fă şi tu ce poţi şi mai dă-i în mă-sa.”. Eu beam puţin din pahar şi restul îl luam cu mine. Dacă beam tot paharul, mă făceam cheo. Mă duceam în bucătărie frumos, băgam în oală spanacul care reuşisem să îl curăţ şi după aia făceam sos gros din făină ca să completez. Şi uite aşa reuşeam să hrănesc 70 de oameni.

Aveam pe unul la vapor care nu mânca carne de pui. Măi să fie. Dar tu ce crezi că e aici, restaurant? A făcut de câteva ori mofturi, după care a văzut că nu îi fac separat de mâncare şi a tăcut din gură. După care îl văd în piaţă, în Constanţa, cum cumpără patru pui de găină. L-am lovit în ceafă de a intrat cu capul într-o uşă. Păi bine, mă, îmi faci capul baniţă că nu mănânci carne de pui şi te văd cumpărând?

- Păi, că să vezi, că vroia nevastă-mea.

- Să mori tu!

După aia am descoperit că locuieşte în acelaşi bloc. E vecinul de la doi.

Well, what do you know... Sal had a ticket all along.

2011-01-25T00:26:00.002+02:00

Este o replica dintr-un joc: Grim Fandango. Ca sa intelegeti despre ce este vorba, trebuie sa va povestesc.
Dupa ce mori, sufletul ajunge in Taramul Mortilor. Daca in timpul vietii ai facut fapte bune, poti traversa acest taram cu trenul in 4 minute. Daca ai fost un om rau mergi pe jos si traversezi in 4 ani.
Unele suflete s-au gandit sa nu mai paraseasca taramul si sa isi continue existenta in acest loc. Totul perfect normal, insa aceste suflete au inceput sa falsifice bilete de tren si sa le vanda oamenilor care nu si le puteau permite. S-a dezvoltat o mafie care a cuprins tot Taramul si pe care eroul (Manuel Calavera) trebuie sa o anihileze. Impotriva mafiotilor s-a organizat Alianta Sufletelor Pierdute, seful careia este Salvador Limones. Salvador se lupta de multi ani cu mafiotii; la sfarsit moare. Eroul este surprins sa afle ca Salvador avea in tot acest timp bilet emis de catre DOD (Dpartment of Death) si putea sa paraseasca Taramul oricand. Si zice:
- Well, what do you know... Sal had a ticket all along.

Faptul ca ai un destin nu inseamna ca trebuie sa il urmezi.

Excursie la podgoria de la Aliman

2010-09-25T13:09:00.004+03:00

Am primit o invitație la podgoria de la Aliman. În program figurează un trip cu autocarul, mese pline de bucate și vin, pe scurt... cântec, joc și voie bună. Să vă povestesc.

Dimineața mă întâmpină cu ciripitul păsărelelor și zâmbetul florilor din glastră. Abia am putut dormi gândindu-mă la evenimentele ce aveau să se desfășoare astăzi: o excursie cu autocarul, șansa de a face noi cunoștințe, poate întâlnesc o fată drăguță pe care să o urc pe piedestalul inimii mele... cine știe? Și chiar daca nu socializez, tot mă voi simți bine la un pahar de vin și un grătărel.

Rucsacul mi l-am pregătit de aseară. Am pus un pulovăr, în cazul în care se face frig. Nu e o idee rea să îmi iau și o pereche de ciorapi. M-am asigurat că laptopul are bateria full. GPS – check. Hard extern – check. O sticlă cu apă și niște biscuiți – check. Mi-am amintit de vremurile copilăriei când îmi pregăteam ghiozdanul pentru următoarea zi de școală. O lacrimă se prelinge tăcut pe obraz.

Am ajuns în fața MNAR la 7.40. Pula – nu era nimeni. Mă așez pe o băncuță, scot laptopul și verific mailul cu invitația. Evenimentul era pentru data de 24 septembrie, azi e în 25. Fuck! Ciripitul păsărelelor s-a transformat în bâzâitul muștelor ce-mi orbitau capul acum plin de fecale. Florile din glastră și-au pierdut rând pe rând frunzele la auzul pulsului care mi se triplase în mai puțin de o secundă. Imaginea sufletului pereche a fost înlocuită de perspectiva unui film porno și a unei labe triste.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe. Sfârșit.

23 august

2010-08-23T15:17:00.003+03:00

Aş dori să clarific situaţia o data pentru totdeauna: 23 august reprezintă o zi în care poporul român şi-a dovedit laşitatea. Timp de câteva decenii am sărbătorit această dată, şi unii cred în continuare că avem ce sărbători. You fucking moron, este ziua în care românii şi-au trădat propria conducere, ziua în care am trădat o alianţă. Mă doare fix în cur că acea alianţă era cu Hitler; putea fi cu Satana însuşi. Am fost nişte curve.
L-am luat pe Antonescu de pe linia frontului şi l-am acuzat de trădare. După care am deschis larg bucile şi i-am invitat pe ruşi, care ne-au futut în cur timp de decenii după aia. Pentru că merităm. Şi faza nasoală este că păcatele tatălui rămân moştenire fiului. Au suferit generaţii.
Observaţi că tonul acestui post este diferit de al celorlalte. Asta pentru că am băut o cutie de Pepsi şi sunt cam agitat.

Despre urări

2010-01-01T04:20:00.003+02:00

Îţi doresc multă sănătate şi fericire şi îndeplinirea tuturor dorinţelor. Primul meu gând după ce aud aşa ceva este "Ba pe-a mă-tii". Eşti a 45-a persoană care mi-a urat acest lucru de Crăciun şi Revelion. Şi de obicei nu te opreşti aici. De obicei continui cu "Să fii iubit / Noul an să îţi aducă numai bucurii, ţie şi familiei tale / Când te-nsori?"

Aş vrea să primesc o urare originală. M-am săturat de poeziile astea pe care le tot recităm la orice ocazie. Înţeleg că există gânduri de bine în spatele acestor propoziţii, dar reuşeşti să transmiţi cu totul altceva. Şi anume: "Nu te cunosc îndeajuns de bine încât să îţi urez ceva de care ai cu adevărat nevoie sau îţi doreşti foarte mult. Mi-e lene să gândesc, de aceea folosesc aceeaşi poezie pentru TOATĂ lumea. Nu îţi vei da seama că este o poezie, ci este ceva la care m-am gândit în acel moment, pentru că voi folosi intonaţia corespunzătoare şi voi face pauză între cuvinte în timp ce îţi strâng mâna şi te privesc în ochi, adoptând o mimică serioasă."

De obicei răspund cu "Mulţumesc, la fel şi ţie". Niciodată nu sunt eu acela care iniţiază urările. Asta pentru că mi-ar trebui o perioadă de timp să mă gândesc la ceva care ţi se potriveşte. De exemplu:
"Sper ca la anul să ţi se usuce un coi, ca să ai şi tu două ca ceilalţi"
"Sper să faci atac cerebral, că poate atunci o să pot să câştig la şah"
"Crăciun Nefericit. Vreau să fii fericit tot anul, iar de Crăciun nu, ca să ştii diferenţa"
"Îţi doresc să trăieşti un număr rezonabil de ani. Nu vreau să mori tânăr, dar nu vreau nici să ajungi senil. Dar dacă ajungi la vârsta senilităţii şi ai nevoie de cineva să îţi schimbe scutecul, vreau să ştii că poţi conta pe mine să nu răspund la telefon"
"Îţi doresc să nu se schimbe nimic în viaţa ta. Oamenii privesc schimbarea ca pe ceva pozitiv. Ei bine, nu e."
"Nu privi trecerea timpului ca o apropiere de moarte. Gândeşte-te că te îndepărtezi de naştere. Ştiu că aceste cuvinte nu au înţeles acum, dar te asigur că ele nu vor avea înţeles niciodată"

Faze de genu. Am exagerat niţel, dar ai prins ideea.

Iar dacă abordezi o urare generală, o poezie, măcar fă o poezie ca lumea. Uite poezia mea:
1. Somn uşor
2. Să îţi câştigi existenţa făcând ceea ce-ţi place.
3. Să ai timp de-o labă.

Să îţi explic.
Deoarece viaţa este limitată, timpul este un foarte important aspect al ei. O treime din timp îl petrecem dormind, o treime muncind, o treime timp personal (ceea ce eu numesc generic labă). Acum înţelegi?

Alegeri din perspectiva erotica

2009-12-02T16:11:00.002+02:00

Intri în cabina de vot. Apare George Becali. Îți dă două palme pentru că nu l-ai votat în primul tur și îți poruncește să îl votezi acum, la al doilea. Te ignoră când încerci să îi explici că nu e pe buletinul te vot. Te pune în patru labe si te fute în cur în timp ce recită primele versuri ale Mioriței.

Intri în cabina de vot. Apare Sorin Oprescu. Te sperii când îl vezi și îi recomanzi să facă operație estetică înainte de a mai ocupa vreo funcție publică. Îți explică faptul că lupta lui cu Mircea Geoană nu s-a terminat și te roagă să îl votezi. O faci, deși nu e pe buletinul de vot, doar ca să nu mai fii nevoit să îl privești. Profitând de faptul că te-ai întors cu spatele, Oprescu te fute în cur.

Intri în cabina de vot. Apare Kelemen Hunor. Nu înțelegi ce zice și nici nu te interesează. Te fute în cur în timp ce fredonează "Deșteaptă-te Române". Îl lași să ți-o tragă în speranța că atunci când se plictisește, o să plece. Și strămoșii tăi au crezut la fel.

Intri în cabina de vot. Apare Vadim Tudor. Te fute în cur.

Intri în cabina de vot. Apare Crin Antonescu. Te dai un pas înapoi când îi vezi zâmbetul ușor tâmp pe fața lui neobișnuit de senină. Începe să vorbească despre proiectul Iohannis, moment în care îți dai jos pantalonii și iei poziție. Te rogi de el să ți-o tragă în cur numai să tacă dracului din gură. Se gândește o clipă, după care te fute în cur.

Intri în cabina de vot. Apare Mircea Geoană. L-ai văzut la televizor în fruntea tuturor acelor oameni respectabili. Învingem împreună. Clipul publicitar te trimite cu gândul la o trupă SS din timpul celui de-al doilea război mondial. Tu ești evreul. Îl întrebi ironic dacă nu ar dori să ți-o tragă în cur. Îți spune că a făcut-o deja. De asemenea, a pus ștampila pe buletinul tău de vot, l-a introdus în urnă și a predat ștampila. Îți înmânează cartea de identitate. Te scarpini în cur în timp ce te uiți stupefiat la stickerul cu "votat".

Intri în cabina de vot. Apare Traian Băsescu. Îl privești cu indiferență. După ce te-au futut atâția, încă unul nu mai contează. Dar nu! El vrea să le-o traga celorlalți. Îl votezi bucuros, știind că există un om care îi fute pe alții în cur pentru tine. În drum spre casă îți dai seama că faptul acesta nu te ajută cu nimic. Te sinucizi. La Porțile Raiului, Sf. Petru îți interzice accesul pe motiv că te-ai sinucis. Dar nu îți faci griji. Acum știi cum merg lucrurile. Îți dai pantalonii jos...

Despre filmele porno

2009-09-27T20:57:00.003+03:00

Sunt de părere ca anul acesta Oscarul pentru cea mai bună actriță să fie acordat unei starlete de film porno. Am văzut cu ochii mei cum personajul interpretat de aceasta se transformă dintr-o virgină timidă într-un expert sexual în 45 de secunde. Fucking amazing.

Vreau să cumpăr un CD cu soundtrack-ul unui film porno.*

Scenariul unui film porno este desăvârșit. Intrigile se încheagă perfect, acțiunea se desfășoară într-un mod foarte clar stabilit, iar substratul filosofic este mereu prezent.

Propun să se dea o lege prin care să fie excluși bărbații din filmele porno. Nu îmi face plăcere să știu că eu am întotdeauna cel mai mic organ sexual din încăpere.

Către femeile care cred că bărbații care se uită la filme porno învață câte ceva: stați liniștite, veți mima orgasmele în continuare. După vizionarea unui film porno, bărbatul va intra în dormitor crezând că e armăsar cu pula de un metru și își va regula femeia cu convingerea că îi oferă acesteia orgasme multiple. În realitate, arată ca o morsă care face flotări. Să ziceți mersi că penetrarea s-a produs în gaura potrivită.

Bărbații se uită la filme porno pentru că apreciază substratul filosofic al scenariului.

Respect starurile porno care admit că o fac din plăcere. Faptul că ai 50 de ani, joci în filme porno din adolescență și îmi zici că ai început această carieră pentru a-ți plăti taxa de la facultate... nu mă impresionează.

Filmele porno ne ajută să acceptăm realitatea crudă a vieții. De acolo aflăm că nu e mare tragedie să fii mereu futut în cur.

Mă dezamăgesc incongruențele dintr-un film porno. Scena începe cu o tânără adolescentă, drăguță, finuță, nesigură pe ceea ce trebuie să facă. Te impresionează. Te gândești la motivele care au îndemnat-o pe săraca fată să se apuce de așa o meserie. După care camera focalizează pe zona pubiană și îți dai seama că unități de infanterie au trecut pe acolo. Bleah.

Unele filme porno sunt comedii. Am văzut odată un film a cărui acțiune se petrecea într-o mânăstire, în perioada Evului Mediu. Călugărițele aveau unghiile date cu ojă. Erau machiate, date cu ruj. Purtau lenjerie sexy pe dedesubt. Erau două într-o cameră. Una din ele zice, cu o voce fără inflexiuni: “I am sorry, sister, for I have sinned”. Iar cealaltă zice, pe un ton la fel de inert: “Yes, you have, my child. You need to be punished”. M-am pișat pe mine de râs. Nu literalmente. Este imposibil să urinezi când ai erecție. După care au început să își bage sfeșnice prin orificii. Cu lumânări cu tot.

Oare cum sunt regizate orgiile? Eu cred că se bagă niște persoane într-o cameră, regizorul țipă “Action”, după care cineva aprinde lumina.

-----------------------------------

* A se citi: “Vreau să descarc de pe Internet soundtrack-ul unui film porno.”

Dac-as fi intr-o zi presedinte...

2009-08-17T13:15:00.005+03:00

Reporter: Domnule Președinte, cum veți ajuta poporul român?

Eu: Da, desigur. Poporul român. În legătură cu acest subiect, aș vrea să subliniez că simt o stare de disconfort în zona organului meu sexual. Se pare că aceeași stare de disconfort o înregistrez și în regiunea inferioară a colonului, mai concret în zona anusului.

Reporter: Ce măsuri veți lua împotriva corupției? Dar împotriva oamenilor politici corupți?

Eu: Am deja în plan organizarea unei delegații compusă din acești oameni. Delegația va fi trimisă către mamele celor implicați. Am vorbit deja cu aceste mame și le-am instruit să își pregătească uterele.

Reporter: Ce poziție veți adopta în legătură cu politica externă?

Eu: Odată am citit o carte plină de poziții și una dintre ele am reușit să o adaptez la situația politcă actuală. Eu reprezint poporul român și afișez o poziție dreaptă, simbolizând verticalitatea. Restul lumii stă în genunchi în fața mea. Voi ține un scurt discurs, după care îi voi întreba dacă au obiecții sau întrebări. Restul lumii se va abține de la orice comentariu, deoarece nu e politicos să vorbești cu gura plină. După care le voi oferi masa de prânz, bogată în proteine. În acest moment, restul lumii va avea o decizie importantă de făcut: să îngurgiteze substanța nutritivă sau nu. Cam atât despre acest subiect.

Reporter: Ce mesaj doriți să transmiteți opozanților dumneavoastră politici?

Eu: Aș dori să le comunic faptul că am studiat îndeaproape arborele lor genealogic și am descoperit că strămoșii lor ar putea beneficia de câteva îmbunătățiri. Propun să mă întorc în timp și să îmi aduc contribuția la zestrea lor genetică. Bineînțeles, datorită faptului că pe vremea aceeea ingineria genetică nu a fost încă inventată, ADN-ul meu va trebui introdus the old fashioned way, dacă înțelegeți ce vreau să spun.

Reporter: Nu vă temeți că fostul președinte ar putea reveni la putere?

Eu: Am avut această discuție chiar cu dânsul. În timpul discuției, o acută durere de spate l-a făcut să se întindă pe jos, în poziție orizontală. Printr-o coincidență nefericită, vezica mea urinară a hotărât să se verse în acel moment. Rămâne un mister modul în care mi s-a desfăcut șlițul și felul în care jetul a obținut o traiectorie atât de precisă...

Despre confuzie

2009-07-20T21:56:00.005+03:00

În topul listei de lucruri pe care le urăsc, numărul doi este ocupat de confuzie. De ce? Ofer două exemple:

În şcoala primară, am luat un 4 la purtare pentru că am minţit. Ce s-a întâmplat? Pe vremea aia, aveam caiet cu lucrări de control. Într-o bună zi, învăţătoarea descoperă că nu trecuse în catalog nota la o lucrare pe care o avusesem cu ceva timp în urmă. Ne-a spus să îi dictăm notele. Ea urma să strige pe fiecare elev în ordinea alfabetică, elevul se ridica în picioare şi anunţa nota trecută în caietul său de lucrări. Enunţul sarcinii suna cam aşa: “Zice-ţi-mi notele pe care le-aţi luat la lucrarea dinainte de lucrarea din data de…”. Vine rândul meu. Foarte convingător, declar că am luat nota zece. Foarte convingătoare, învăţătoarea mi-a spus să îi arăt caietul de lucrări. Bineînţeles că greşisem. Luasem nota 7 la lucrarea respectivă. Mi-a cerut carnetul de note şi mi-a trecut nota 4(patru) cu roşu la purtare pentru că minţisem.
Analizând situaţia, este evident că tipa îşi dădudse seama că greşeala nu fusese intenţionată. Dar acest lucru nu a împiedicat-o să demonstreze cine e şeful la ea în raion. Situaţia s-a remediat la sfârşitul anului şi am primit obişnuitul 10, dar din momentul în care am primit acel 4 şi până la sfârşitul anului am fost un copil futut psihic.

Anul întâi de facultate. Practică.
Am dat la jurnalism pentru că eram un copil tâmpit cu idei de adevăr şi dreptate şi alte căcaturi din astea. Situaţia s-a remediat brusc când am dat nas în nas cu realitatea. Acest lucru s-a întâmplat la sesiunea de practică din anul I.
Nimeni nu a luat în considerare să se ducă la vreun post de radio sau TV. Toată lumea a avut în minte un singur lucru: presa scrisă. În Constanţa sunt doar câteva ziare, aşa că opţiunile au fost limitate.
Indisputabil, cel mai popular ziar era Telegraf. Hai să mă duc acolo. Dacă tot e să învăţ ceva, măcar să învăţ de la cel mai bun. O rudă îndepărtată află de dorinţa mea şi se oferă să mă prezinte unui şef de pe acolo, prieten cu el. Eram într-o oarecare dilemă, pentru că nu cunoşteam pe nimeni la Telegraf şi mi se părea ciudat să mă duc la recepţie şi să zic “Bună ziua, vreau să fac practică aici”. Aşa că am acceptat cu bucurie intervenţia acelei rude. Zis şi făcut. La data de x, ora x, mă prezint la domnul Florin Rugină, şeful de la publicitate. Aştept la recepţie o oră până când sunt lăsat să intru. Nu fac doi paşi în biroul lui Rugină şi individul se supără: “Auzi prietene, unde te crezi aici, pe tarla? Ieşi afară, la recepţie, şi aşteaptă până te chem eu.”
Am aşteptat CINCI ORE. După cinci ore, iese omul din redacţie şi îmi face semn să îl urmez. Trecem prin coridoare, urcăm etaje… nu îmi aduc bine aminte, eram mort de foame şi de sete. Sunt încredinţat unui tip, şeful departamentului cultură. De fapt, el era departamentul. Discutăm puţin, îi zic ce-i cu mine, el îmi zice să revin mâine şi o să îmi spună ce să fac. A doua zi, iar aştept la recepţie. Dacă aia de la recepţie nu reuşeşte să dea de ăla pe care ai zis că îl vizitezi, aştepţi ca boul. După o jumătate de oră, sunt lăsat să intru şi individul de la cultură îmi zice ce să fac: să scriu nişte articole. Evident, pe temă culturală. Nu-mi mai aduc aminte ce am scris. Inepţii, în orice caz. Problema e că nu ştiam să scriu articole şi nu avea nimeni de gând să îmi explice. Nu fusesem niciodată pe teren, nu intervievasem niciodată pe nimeni. Pe scurt, eram picat din cer. Şi oricum, ideea era să învăţ. De aia eram acolo.
După ce i-am dat vreo trei articole scrise din burtă, cu temă generală, omul mi-a zis ca în ziua următoare să nu mai vin la redacţie, ci să trec pe la Muzeul de Artă, pe la Operă, etc, şi să văd ce mai fac ăia pe acolo şi să scriu. După ce scriu materialele, atunci să trec pe la redacţie, ca să i le dau.
Pula. Era vară, toţi erau în concediu. Se făcuse după-amiază şi eu nu aveam nimic. Mi-am luat o bere şi am stat pe o bancă în parcul de la Operă. Când s-a făcut seară, am pornit spre casă. A doua zi, nici nu m-am obosit. Mi-am luat o bere şi am stat pe o bancă, în parcul de la Operă. Mi-am mai luat o bere, şi am stat pe o bancă în parcul de la Orăşelul Copiilor. Încercam să îmi dau seama de situaţie. În primul rând, am fost umilit de Rugină care m-a pus să aştept cinci ore. În al doilea rând, eram folosit de către ăsta de la cultură, care mă punea pe mine să îi fac treaba. În al treilea rând, eu nu învăţasem nimic. În zadar încercam să găsesc vreun sens în toate astea. M-am lăsat păgubaş.
După două săptămâni, mă duc la culturist să îmi dea adeverinţă de practică. Nu o meritam, e drept, dar mă simţeam neîndreptăţit şi aveam nevoie de o confruntare, ceva. Aveam o scârbă în mine de îmi venea să vomit. Bineînţeles că a sărit doi metri în sus. El a fost binevoitor, m-a luat sub aripa lui, se gândea chiar să mă angajeze, iar eu am fost un ingrat care nu a mai dat un semn de viaţă. De fapt, vorbele lui au fost că am dispărut ca măgarul în ceaţă.
Nu eram îngrijorat. Puteam uşor să îmi falsific adeverinţa. Nu o verifica nici dracu. În timp ce ăla ţipa la mine, am observat că secretara începuse să îmi completeze adeverinţa. În timp ce ăla făcea 13-14 prin TOATĂ redacţia, secretara începuse să mă întrebe cum mă cheamă şi alte detalii cu care a completat adeverinţa. După care i-a dat-o individului să o semneze. Mi-am dat seama care era faza. Individul era ultimul om din redacţie. Toţi se căcau în capul lui. A ţipat că nu o semnează, după care a semnat-o. Tot circul pe care îl făcuse era de ochii lumii. Toţi ştiau ce fel de om e. Jumătate din pagina de cultură era ocupată de rebus şi o poză cu o gagică goală, iar cealaltă jumătate era plină de căcaturi, pentru că individul nu era în stare de nimic. Iar când am venit eu s-a gândit să mă pună pe mine să muncesc iar el să facă labă. Treaba era clară şi toată lumea ştia.

După ce am văzut care e treaba într-o redacţie de ziar, mi s-a făcut lehamite. Spre norocul meu, în anul II am făcut cunoştinţă cu DTP-ul şi nu mi-a mai păsat.. Am mai dat însă încă o şansă jurnalismului. Imediat după ce am terminat facultatea, am încercat să mă angajez ca reporter la un ziar ce încă nu apăruse şi era în testări. După ce am muncit o lună de probă fără să fiu plătit, mi-am băgat pula şi m-am angajat tehnoredactor la Replica de Constanţa. The rest is history.

P.S. Pe primul loc din lista de lucruri pe care le urăsc este ipocrizia.

Exercițiu

2009-06-12T15:04:00.004+03:00

Colegii mi-au prezentat un challenge: traducerea în limbaj propriu a unui post de pe blogul Ioanei. Și cum pentru mine un challenge este precum morcovul dinaintea magarului...

Mai sunt fix 43 de zile. Nu postez orele si minutele, să nu creadă lumea că sunt obsedată.

Adică 6 săptămâni. Nu mai trece dracului timpul odată? Am început să fac pregătirile pentru nuntă din momentul în care l-am cunoscut pe fraier. După câteva luni de relație, m-a cerut în căsătorie. L-am lăsat să creadă că a fost din propria lui inițiativă. Ba, mai mult, m-am prefăcut nehotărâtă, ca să îl fierb puțin. Să fiu cinstită, am fost îngrijorată că nu o să mă ceară ever, că mi-a văzut ridurile și bășinile din cap. Dar nu a fost cazul. Love is blind. Amen to that.

Cum stau cu pregătirile? Păi, s-o luăm pe rând.

Hainele: eu am rochie, voal, crinolină și alte căcaturi esențiale pentru a face lumea să creadă că sunt trendy. El are smoking, cămăși albe, papion și alte căcaturi esențiale pentru a face lumea să creadă că sunt trendy. În timp ce mă scobeam în nas, m-am gândit că mai trebuie bretele și butoni cu onix. Am tras un pârț.

Verighetele sunt gata. Pe a lui scrie „I love you, Ionouka”. Pe a mea scrie „I know.” Le mai purtăm din când în când în pat și ne imaginăm într-unul din filmele alea în care cei doi îndrăgostiți își împreunează mâinile, cu verighetele atingâdu-se. După care mă fute-n cur.

Machiaj, coafură, manichiură, pedichiură: nu mă stresez prea tare, am prieteni cu polizor și drujbă. O să fiu o zână! Evident, fără cultură, dicție, tact, finețe și bun simț.

Biserica: de stabilit data de spovedanie. Acum o săptămână, când am vorbit cu preotul, m-a felicitat pentru faptul că mă mărit virgină. Mi-a ținut o prelegere despre tineretul din ziua de azi și destrăbălările de care sunt în stare. A dat exemple. Am luat notițe.

De asemenea, am început să îi povestesc despre copilașul cu păr bucălat care va aduce verighetele. În acel moment, preotul m-a avertizat că băusem destul din vinul de împărtășanie.

Cununia civila: avem data, n-avem ora, acte și creier. Nu ne facem griji, problema cu actele și ora se rezolvă. E OK dacă depunem actele doar cu câteva zile înainte. Pentru noi, “birocrație” este doar un cuvânt din zece litere.

Transport si cazare familie: Aici s-a ocupat mirele. Sunt relaxată la capitol. Atâta vreme cât mă cară cineva la biserică fără să facă hernie, totul e perfect.

Restaurant: avem meniu, perfect calculat. E imposibil ca valoarea consumației unui invitat să fie mai mare decât darul pe care acesta îl va da la strigare. De asemenea, tufele alea vor trebui mutate în dreptul mesei principale, ca să nu se vadă cum eu și mirele ne pipăim cu nerușinare în prezența a 200 de oameni. Pe ringul de dans o să facem tot felul de giumbușlucuri. El o să se prefacă că știe să danseze, eu o să mă prefac că sunt afectată când își rupe picioarele.

Tort: e din ăla adevărat, cu de toate.

Muzica: DJ Teodosie din Mistic Club. Playlist mișto, nu l-am văzut încă.

Flori: aici am problemă, pentru că agenția cu care am semnat nu e foarte pricepută. Cred că ar fi fost o idee bună să verificăm calitatea serviciului oferit ÎNAINTE de a-i angaja.

Program artistic: surpriza nr.1 e aproape gata, surprizele 2-7 au boli cu transmitere sexuală.

Luna de miere: Paris. Viitorul meu soț crede că o să mă crăcăneze de cât de mult sex o să facem. Eu cred că o să fie prea obosit de la cumpărături.

Apoi urmeaza nunta de la Piatra. Numai țăranii fac o singură nuntă. Eu sunt o prințesă, îi fut pe toți în gură.

Cam asta. Până una alta, mă dau șmecheră pe blog. M-am enervat o singură dată, când lumea din jurul meu nu a înțeles că eu sunt buricul Universului.

Esenta firii umane

2009-05-05T15:54:00.002+03:00

Poza de deschidere

2009-04-27T18:33:00.002+03:00

Despre Gravitaţie

2009-03-29T21:44:00.003+03:00

Newton s-a urcat pe munte, iar când s-a intors, a zis:
- Fiecare corp cu masă atrage orice alt corp cu masă cu o forţă exercitată pe linia de intersecţie a celor două corpuri. Forţa este proporţională cu produsul maselor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele.
Exemplu: Pământul este atras de Soare şi viceversa. De ce nu se ciocnesc? Pentru că Pământul se învârte în jurul Soarelui şi forţa centrifugă de inerţie îl îndepărtează.

Einstein a intrat în templu, i-a futut pe toţi în gură şi a zis:
- Masa curbează spaţiul.
Exemplu: Soarele, având masa cea mai mare din Sistemul Solar, curbează cel mai mult spaţiul din jurul lui. Precum o bilă aşezată pe o suprafaţă cauciucată. Pământul călătoreşte prin spaţiu (suprafaţa de cauciuc) şi astfel se învârte în jurul Soarelui.
Să ne imaginăm un biciclist într-un velodrom (stadion din ăla curbat). Biciclistul nu imprimă direcţie bicicletei, el ţine ghidonul drept. Din punctul lui de vedere, se deplasează rectiliniu. Şi totuşi, se învârte şi revine mereu de unde a plecat. La fel şi Pământul în Sistemul Solar.

De ce ne miscam bratele cand mergem

2009-03-16T10:10:00.002+02:00

Cand am venit azi la munca, Kripo mi-a atras atentia ca nu imi misc bratele cand merg. Asa ca am studiat fenomenul.

Mersul este rezultatul unei caderi repetate. Ne mutam centrul de greutate inainte si punem un picior in fata pentru a nu cadea. Mi se pare cel mai tare mijloc de locomotie, deoarece se obtine randament maxim si se cheltuie putina energie. Despre biomecanica locomotiei umane, aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Walk#Biomechanics.

Ne intereseaza insa miscarea bratelor in timpul mersului. Miscarea bratelor in timpul mersului este una compensatorie. Cand mergem, picioarele rotesc bazinul si, drept urmare, partea superioara a corpului. Pentru a compensa, cerebelul dicteaza bratelor sa se miste concomitent cu piciorul opus. Nimic neobisnuit pana aici. De ce insa unii isi misca bratele mai mult si ceilalti mai putin? Pentru ca unii au un stil diferit de mers decat altii. Daca iti impingi centrul de greutate in fata si faci pasii mari, vei gesticula mai mult. Asa merge Kripo. Daca insa mergi relaxat, cu centrul de greutate putin deplasat inainte, cu pasi mici, bazinul nu se roteste mult, ergo nici partea superioara a corpului nu se roteste mult, ergo nici cerebelul nu simte nevoia de a compensa. Mister elucidat.

Carlos Mencia despre prietenie

2009-03-11T11:37:00.003+02:00

Friendship is us going and getting drunk together and in the middle of that drunken stupor I realize that my friend is not going to remember what's going to happen from this point on in that night. I take him out in the parking lot and BEAT THE FUCK OUT OF HIM.

Good food

2008-10-05T11:34:00.002+03:00

Ea: Nu vrei sa vii pe la mine? Am facut niste muschiulet de porc la gratar cu legume. Dupa ce mancam, o sa iti sug pula.
El: Mmm... Muschiulet de porc la gratar... Cu piure? Si fasole pastai? Cu usturoi si putin piper? Iti dai seama ca nu o sa mai pot misca dupa masa asta, daramite sa fac sex?
Ea: Stiu. De aceea am zis ca o sa iti sug pula...

De la Terry Pratchett citire

2008-09-29T22:07:00.003+03:00

- Care sunt cele mai importante lucruri din viata unui om?
- Apa calda, dantura buna si hartie igienica moale.

Samanul spuse cu grija:
- Ai vazut cumva adineauri doi oameni zburand prin fata noastra pe o matura, strigand unul la celalalt?
Baiatul se uita la el rece.
- Cu siguranta ca nu!
Batranul ofta a usurare.
- Slava Domnului. Nici eu.

- Studentii au sapat treptele in zid cu mult timp in urma, spuse Rincewind. Sunt foarte folositoare cand vrei sa intri inapoi in Universitate dupa ce s-a dat stingerea.
- A, spuse Twoflower, inteleg. Studentii sareau zidul si se duceau in taverne ca sa bea, sa cante si sa recite poezii, nu?
- Corect. Cu exceptia cantatului si recitatului.

- Se pare ca nu stii sa faci nimic si nu ai nici talent. Te-ai gandit vreodata sa te faci profesor?

Ankh-Morpork adoptase in trecut mai multe forme de guvernamant si in prezent detinea acea forma de democratie numita "Omul si Votul". Patricianul era Omul. El avea Votul.

"Sodomy non sapiens"

Bineinteles, cetatenii din Ankh-Morpork au sustinut intotdeauna ca apa din rau era foarte pura. Orice apa care trecuse prin atatia rinichi trebuia sa fie pura.

- Nu suna prea bine: "Cavalerul si cei trei infanteristi ai Apocalipsei"

(Razboi, dupa ce lui, Pestilentei si Foametei li s-au furat caii).

Ducele avea o minte precum un ceasornic. Si, precum un ceasornic, facea "cucu" la intervale regulate.

Singurul talent al alchimistilor din Ankh-Morpork era sa transforme aurul in mai putin aur.

Din ciclul "lemnele nu cresc in pom"

2008-09-27T22:45:00.005+03:00

Meseria e bratara de aur.

Ai carte, ai parte. Asa e. Ai parte de carte.

Munca innobileaza. Mi-am uitat coroana acasa. Iar bratara de la primul enunt imi rupea mana.

Haina nu face pe om. Cu alte cuvinte, un om imbracat bine nu inseamna ca este bun, iar tiganul in picioarele goale care iti fura portofelul in timp ce te gandesti la asta - nu este rau.

Cine fura azi un ou, maine va fura un bou. Esti prost. Unii vand tara pe bucati, iar tu te gandesti cum sa-ti upgradezi gainaria.

Numai cine nu munceste, nu greseste. Eu vreau sa ating perfectiunea.

Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. Sincer sa fiu, faza cu cainele mi se pare indoielnica.

Desteptul isi face vara sanie si iarna car. Mosule, poti sa-ti faci ce vrei, oricum nu te misti in trafic.

Toamna se numara bobocii. Nobody cares. Toata lumea e la cules struguri.

Intinde-te cat ti-e plapuma. Eu zic ca e mai bine sa faci sex ca sa te incalzesti.

Nu da vrabia din mana pe cea de pe gard. Informatie foarte utila. Mi s-a intamplat de multe ori sa stau cu o pasare in mana si sa ma gandesc daca nu ar fi mai bine sa fac schimb cu o pasare similara ce se afla pe un gard.

Branza buna in burduf de caine. Aceasta expresie este foarte inteligenta, deoarece "caine bun in burduf de branza" nu are nici o logica.

Futi, nu futi, vremea pulii trece. Sau, versiunea cealalta: futi, nu futi, vremea trece, măi pulă. Este cel mai beton dicton trombon. Nu, nu este o metafora subtila ce face referire la efemeritatea vietii si la trecerea timpului. Un barbat a spus-o, deci exact asta a vrut sa spuna.

Incognoscibilul aprioric

2008-09-26T19:56:00.004+03:00

Aplecandu-ma pe latura incognoscibilului aprioric, asta vizavi de lamentatia mea interioara, tresar la zgomotul subtilelor vaci care se balega-n curtea mea, care e pustie fara tine, Marie, ca te-ai dus, fir-ai a dracu sa fii. Cu trenu si cu ala de ti-a dat bani de bilet...

Vacanta Mare - Monolog SMK din nu stiu ce spectacol. RIP.

Banc

2008-09-22T12:33:00.004+03:00

Mi-am amintit de un foarte bun banc romanesc.

In Piata Universitatii, studentii fac greva. O limuzina neagra se opreste langa multime. Geamul din spate se lasa jos. Inauntru - un individ la patru ace, cu ochelari de soare. Arata cu degetul spre multime si zice:

- Tu, tu si tu!

Din multime se aude o voce:

- Si eu, si eu!

Individul:

- Bine, si tu! Duceti-va-n pula mea!

Pussy Playlist

2008-07-31T12:11:00.002+03:00

Metallica - Master of Pussy

Metallica - ...And Pussy for All

Metallica - One. Pussy.

Metallica - Harvester of Pussy

Metallica - Nothing Else Matters. but Pussy.

Metallica - Of Pussy and Man

Metallica - Turn the Pussy

Metallica - The Four Pussies

Metallica - Jump in the Pussy

Metallica - The Pussy That Should Not Be

Metallica - Ride The Pussy

Metallica - Creeping Pussy

Biblia DTP

2008-07-26T14:15:00.005+03:00

Geneza

In prima zi, Adobe a creat Photoshop si l-a diferentiat de celelalte softuri de prelucrare a fotografiilor digitale. Adobe a vazut ca acest lucru este bun, si l-a comercializat.
A doua zi, Adobe a creat PageMaker, si a vazut ca e un bullshit si l-a inlocuit cu InDesign.
A treia zi, Adobe a creat Illustrator.
A patra zi, Adobe a creat Acrobat.
A cincea zi, Adobe a cumparat un Mac.
A sasea zi, Adobe a inceput sa livreze softurile create de el intr-un pachet numit Creative Suite.
A saptea zi, Adobe s-a odihnit. Saptamana de lucru era de cinci zile si el lucrase deja sase.

Alungarea DTP-istului din Rai

Adobe i-a zis DTP-istului:
Vei folosi numai calculator Apple Macintosh cu sistem de operare Mac OS. Vei utiliza numai produsele create de mine. Atata timp cat vei face ce spun, totul o sa fie bine. Vezi PC-ul ala de colo? Ai voie sa utilizezi orice calculator din Rai, dar de PC sa nu te apropii.
DTP-istul a incalcat porunca lui Adobe si intr-o zi a inceput sa lucreze pe PC. Programele instalate pe el erau QuarkXPress si CorelDRAW. Adobe a vazut ca DTP-istul nu mai dadea acelasi randament ca inainte si l-a intrebat pe DTP-ist care este motivul. DTP-istul a recunoscut ca lucrase pe PC si avusese probleme cu fonturile, ca monitorul nu era calibrat ca lumea, ca Windows-ul ii crapa tot timpul si programele instalate erau de tot rahatul.
Adobe s-a infuriat si l-a aruncat pe DTP-ist din Rai. De atunci, DTP-istul a fost condamnat sa aiba parte numai de conflicte intre el si tipografie, intre el si client, intre el si art director sau alti DTP-isti.

Cele 10 porunci

Moise s-a urcat pe munte si cu ajutorul unui Mac cu InDesign, a facut un layout* in care a introdus cele zece porunci. Acestea sunt:

Sa nu dai la tipografie alt format de fisier in afara de PDF.
Sa nu folosesti formate de fisier imagine cu compresie prin care se pierde calitatea.
Sa nu dai imagini RGB la tipografie.
Sa nu maresti pozele excesiv. Si ce daca folosesti bicubic sampling, crezi ca nu se prinde nimeni?
Sa nu folosesti semne de punctuatie ca letrina.
Sa nu incadrezi imagini sau text in layout fara a tine cont de ghiduri.
Sa nu folosesti fonturi default gen Arial, Times New Roman sau vomitivul Comic Sans.
Sa nu ucizi clientul.
Sa nu te masturbezi in timpul serviciului.
Sa nu asculti manele.

*documentul era format A3, doua facing pages, cu margine de 3 centimetri, fara bleed.

Suzana

2008-03-12T11:05:00.004+02:00

era o fata numita suzana. si doi batrani vroiau sa o violeze. au pandit pana a ramas singura si au intrat peste ea. Ca doi prosti ce erau, au inceput sa vorbeasca, in loc sa treaca la fapte. Suzana, vazand acestea, s-a apropiat mergand sexy catre ei si i-a tras primului batran un picior in oua. Dupa aceea, s-a rostogolit pe pamant, indepartandu-se de al doilea batran care stia ca trebuie sa se fereasca. Folosind o tehnica ninja, Suzana aplica apoi un salt gen Matrix si ii frige o bucata in mecla batranului no. 2. care moare cu gatu rupt. Batranul no.1 incepe sa-si revina. Suzana striga dupa ajutor iar slugile vin. Suzana le povestete cum batranul no.2 a incercat sa o violeze iar batranul no.1 l-a impiedicat. Foarte bagat in ceata, batranul no.1 aproba tot ce zice fata.

Cerere

2008-02-26T15:53:00.002+02:00

Domnule Director,

Subsemnatul Cristian Herta, graphic designer, solicit upgrade la iMac-ul pe care lucrez din urmatoarele motive:

- aplicatiile Warcraft, Alien versus Predator 2 si Quake nu pot fi rulate in conditii optime din cauza configuratiei hardware limitate. Tin sa precizez ca este foarte frustrant cand un membru al echipei se dovedeste mai abil in lucrul cu aplicatiile respective din cauza incapacitatii mele de a rula programul cum trebuie.

- download-ul filmelor pornografice si a softului piratat in timpul programului este aproape imposibil, deoarece trebuie sa inchid celelalte programe cu care lucrez.

- de asemenea, programele gen Adobe Photoshop si InDesign ruleaza cu greu.

Industria mentei

2008-01-11T20:44:00.000+02:00

Buna ziua. Ma numesc Frecărel Izmănuţ si lucrez în industria prelucrării mentei. Munca mea este foarte importantă şi necesită prezenţa mea zilnică la birou.
Procesul tehnologic de prelucrare al mentei începe de dimineaţă cu băutul cafelei. După aceea, şeful ne convoacă la o şedinţă. Această şedinţă are rolul de centralizare a informaţiilor privind rolul fiecăruia în firmă. Pe scurt: ce face fiecare. Fiecare enunţă, pe rând, proiectul la care lucrează în momentul respectiv. Eu sunt responsabilul cu fricţionarea frunzei unei plante ce face parte din familia Lamiacee.
După şedinţă, mergem cu toţii la masă, pentru că a sosit ora prânzului. Pentru că munca noastră este importantă şi cu toţii o respectăm, pauza de masă nu depăşeşte niciodată două ore. După ce revenim la birou, competenţele noastre profesionale sunt testate riguros folosindu-se programul StarCraft. Cu tristeţe trebuie să mărturisesc că sunt o persoană cu compenteţe profesionale mediocre şi deseori demonstrez o slabă cunoaştere a acestui program.
După testarea competenţelor profesionale, urmează încă o şedinţă. Spre deosebire de şedinţa de dimineaţă, şedinţa de seară are rolul de recunoaştere profesională a unui coleg sau colege. Dacă un coleg dă dovadă de solide cunoştinţe de onomastică sau a mai avansat cu o treaptă în domeniul temporal, aceste reuşite profesionale îi sunt aduse la cunoştinţă şi premiate în faţa întregului colectiv.
Programul de muncă fiind încheiat, a sosit timpul să plec acasă. Astfel s-a mai scurs o zi din viaţa unui tehnician din industria mentei. The End.